De ce PR-ul tradițional capitulează în fața PR-ului digital?

Conform definițiilor oficiale, relațiile publice reprezintă procesul de comunicare strategică prin care se construiesc relații durabile cu beneficii mutuale între organizații și publicul lor. Termenul de organizații este este unul foarte extins în acest context și adună sub umbrela sa companii, ONG-uri, branduri, grupuri cu interese comune, ajungând până la nivelul de individ. Tehnologia a divizat PR-ul în două ramuri: ramura tradițională și ramura digitală.

Gata cu teoria! Să ne apucăm de treabă și să găsim răspunsul la întrebarea din titlu! PR-ul tradițional care se adresa doar unui „cerc select” de companii cu bugete anuale considerabile pentru diseminarea mesajelor pe care le aveau de transmis pe suporturile media clasice, radio, TV sau presa scrisă hard copy s-a văzut depășit de un suflu nou, modern, adaptat contextului socio-economic și tehnologic al vremurilor. Această „ramură tânără” nu doar că reușea să țină pasul cu noile canale de comunicare, dar reușea să vină cu un plus de valoare important propus atât companiilor, cât și publicului acestora, reușind să organizeze întâlnirea dintre cele două părți care aveau multe să-și spună într-un spațiu accesibil în care comunicarea devenea bidirecțională. Publicul se transforma dintr-un recepetor pașnic al mesajului într-o voce puternică. Practic, PR-ul digital a reușit, prin tehnologie să se apropie și chiar să se confunde cu definiția general acceptată a relațiilor publice, respectiv construcția de relații durabile generatoare de beneficii mutuale între organizații și publicul lor.

Facilitarea comunicări nu a fost, însă, singurul atu care a determinat PR-ul digital să acapareze scena și lumina reflectoarelor. Dacă PR-ul tradițional își limita clienții la companii cu bugete generoase, PR-ul digital a devenit mai accesibil din punctul de vedere al costurilor, fiind adoptat și de către companiile mici și mijlocii, de antreprenori debutanți care au început să descopere beneficiile construirii unei relații durabile între organizațiile lor și publicul țintă, respectiv clienții existenți și cei potențiali. Pe lângă costurile mult mai reduse, PR-ul digital a venit și cu alternative flexibile de adaptare a costurilor la bugetele disponibile. În timp ce PR-ul digital reușea să se impună, PR-ul tradițional devenea din ce în ce mai închis într-o nișă restrânsă amenințată cu dispariția odată cu diminuarea impactului generat de canalele media tradiționale, în comparație cu online-ul.

Canalele de comunicare noi și costurile accesibile au fost completate de un avantaj competitiv al PR-ului digital de care companiile, indiferent de dimensiuni aveau nevoie: măsurarea aproape în timp real a rezultatelor. La îndemâna digitalului sunt o serie de unelte de măsurare prin care se poate identifica impactul și audiența unui comunicat de presă, a postărilor pe paginile de companie de pe rețele sociale și nu numai.

PR-ul digital a devenit și rămâne o necesitate pentru a genera vizibilitate online, ajungând să devină o parte integrantă esențială a strategiei de optimizare pentru motoarele de căutare. PR-ul digital a crescut, s-a adaptat și a reușit să se facă indispensabil, în special pentru companiile mici și mijlocii a căror acțiuni de marketing și comunicare se desfășoară în mediul online.

PR-ul tradițional are încă forță pe nișa sa restrânsă, dar nu are șanse să livreze rezultate într-o competiție directă cu fratele mai mic, digital.

PR-ul digital, "moft" sau necesitate?

Poate este cea mai frecventă problemă pe care și-o pune un client potențial de servicii de PR. Principalul motiv este percepția asupra acestor servicii care le pune în categoria „mofturilor” corporațiilor cu bugete de marketing mari care trebuiesc cheltuite într-un fel sau altul și ce mod mai bun poate exista decât investiția în acțiuni creative care să sporească brand awearness-ul și să „distreze” puțin publicul companiei, fără a avea un scop material, tangibil, foarte bine determinat.

Acesta este raționamentul pe care l-am identificat la câțiva dintre clienții noștri, fapt pentru care a fost nevoie de o muncă asiduă de convingere, de argumente logice și nu în ultimul rând de cifre concrete în ceea ce privește costurile. Până la urmă, în majoritatea cazurilor, argumentele noastre au funcționat și am reușit să determinăm o schimbare a percepției. Am dus PR-ul digital de pe piedestalul de „moft” pe care se așezase confortabil la nivelul „pământesc” de necesitate pentru dezvoltarea companiei, a brandului și implicit, a autorității pe care o are în nișa sa. Prin acțiunile de marketing și comunicare online compania, indiferent de numărul de angajați, cifră de afaceri, piața pe care activează, încearcă să se diferențieze de concurență, să-și demonstreze expertiza, să convingă că produsele sau serviciile pe care le oferă sunt mai bune decât cele ale concurenței „de peste drum”.

Argumentul suprem pentru a recurge la acțiuni de marketing și comunicare este dat de lupta pentru cotele de piață. O companie poate să aibă cele mai bune și mai ieftine produse de pe nișa sa, sau poate să ofere cele mai prompte servicii propunând cele mai avantajoase costuri, dar dacă nu „va da din coate” cu mijloace de marketing și PR, vestea că undeva există cele mai bune produse și servicii pentru nevoile sale specifice și adaptate la bugetul disponibil, nu va ajunge la urechile clientului potențial, iar acesta se va orienta către concurență.

Avantajul major al acțiunilor de comunicare în mediul online este interacțiunea directă cu clienții potențiali ceea ce oferă un feedback mult mai prompt și date mult mai clare decât metodele clasice prin care PR-ul era folosit aproape exclusiv pentru cultivarea relației cu presa, jurnaliștii fiind filtrul prin care mesajul de marketing al companiilor trecea înainte să ajungă la clienții potențiali, la publicul țintă.